Sa nu te-ndragostesti in luna mai ( partea a VII-a)

Mylene Farmer feat Seal - Les mots


(Mylene Farmer& Seal- Les mots)
"Les mots sont nos vies
You could kill a life with words"
(continuare)

.....Setea de cuvinte scrise ascunde mai mereu o teama de a le rosti, dorinţa de a mai crede in propriul eu, in puterea de a dovedi sieşi ca inutilul nu ti-a devenit marca înregistrata. Cuvintele ne pot schimba cel puţin tot atât de mult ca si faptele. Ele ştiu vraja transformării uratului in plăcut, indiferentei in iubire, întunericului in lumina…

.....Arina se făcea plăcuta doar prin simpla prezenta. Ochii mari cu o sclipire stranie, încheieturile subţiri, pielea palida, cearcănele…toate astea făceau sa fie privita cu o dorinţa de a proteja. Fragilitatea ei isca in orice mascul instincte ancestrale de aparator. Si totuşi nu asta atrăgea la ea, ci cuvintele…. Daca reuşeai sa priveşti dincolo de stratul epitelial, descopereai in blonda străvezie o buna mânuitoare a verbului. Nu numai ca reuşea sa folosească in dialoguri banale mai mult decât cuvintele din dicţionarul de baza, ci pentru ca putea sa construiască din fraze imagini clare, senzaţii puternice, culori pastelate pt. gândurile ei. Uneori se folosea de cuvinte ca de un scut…Ceea ce nu înţelegea ea era faptul ca acel scut era mai mult decât un magnet ce atrăgea orice nemernic , orice făţarnic, cu dorinţa de a o cuceri ca pe o reduta…

......Acolo, departe, la mii de km de Arina, intr-o camera de hotel, cu laptop-ul in braţe, sprijinit cu spatele de tăblia patului, Mario citea e-mail-ul….cuvintele scrise de ea din roua ochilor si din lumina albastra a noptii nedormite. Încruntat si surprins, bărbatul recitea frazele încercând sa afle ce se ascunde in spatele lor. Oricât vroia sa ramana indiferent la acea epistola, oricât se străduia sa privească detaşat amintirea femeii ce-i umpluse nopţile pana-n zori….nu reuşea decât….sa si-o dorească si mai tare.

.....Deşi Arina isi încheia e-mail-ul cu „uita” si „final”, in mintea bărbatului încolţea iar gândul de a atinge real si cu orice preţ femeia cu suflet de copil. Sa fi fost din cauza refuzului ei?….sau doar datorita cuminţeniei cu care ştia sa-si pună cele mai intime gânduri in cuvinte? ….sau din nevoia de a demonstra ca are mereu ce-si doreşte? Ceva din acestea (sau toate la un loc) il determina pe Mario sa reia dialogul, deşi detesta sa înceapă el primul o discuţie pe mess. Ii plăcea sa fie el cel căutat. Cu ea insa era altfel: de puţine ori începuse Arina dialogul, asa ca, isi calca inca o data pe orgolii ….

- De ce-mi faci asta?

Tresari când se deschide fereastra de dialog. Nu se aştepta sa-i mai vorbească vreodată…si mai ales nu se aştepta sa-i vorbească acum când il ştia plecat din tara.

Nu ştia ce sa-i răspundă; simţea doar in pântec un roi de fluturi si degetele tramuranda ce stăteau inerte pe taste. Ce-i făcuse? Nu se ştia vinovata de nimic. Dinţii se înfipseră involuntar in buza de jos încercând sa-i oprească tremurul. Ar fi vrut sa-i spună tot ce simţea, toate gândurile ce se zbăteau in mintea ai in fiecare noapte când lăsa sa-i cada hainele de pe ea si se urca in patul conjugal. Oare ce ar fi gandit despre ea daca el ar fi aflat ca fiecare mângâiere pe care o primea in dormitor, fiecare sărut, fiecare imbratisare….le primea cu ochii închişi….iar in spatele pleoapei avea imaginea mâinilor lui pe pielea ei?....

(va urma...orice va fi)