Cand miza la poker sunt eu...

Now they're playing poker
And this time it's the angel who says
I'll see your heart
And I'll raise you mine

This is the story of the angel
Who played poker whith the devil
In the Garden of Eden
Before it all went pear shaped.


Ca sa fii castigator la jocul de poker trebuie sa indeplinesti macar una din doua conditii: sa fii nascut in zodia norocului sau sa trisezi. Nu sunt un bun jucator; mai curand un perdant, pt ca nu sunt in stare sa indeplinesc nici una din conditii. Din cauza asta ma feresc sa joc; prefer doar sa privesc mana hazardului si sa intuiesc asii din maneca.
Pokerul e un joc al noptilor lungi, in care lumina difuza se amesteca cu fumul de tigara si umbre bizare pe pereti ce amintesc de teatrul japonez. Ochii subtiati de nesomn privesc pe sub genele intunericului miza de pe masa de joc. Cat de importanta este miza pt imoralitatea jucatorilor?... Cu cat si-o doresc mai mult, cu atat sunt mai meschini, mai lasi, mai perversi, mai mincinosi. Cuvintele lor devin o clisa de fatarnicie, privirile perfide si prefacute... si asta doar din dorinta de a duce in eroare.
Acum cateva nopti cineva a jucat poker cu mine. Cartile de joc erau cuvinte....iar miza...eram eu. Am realizat ca a fost un joc abia cand am pierdut...tot...inclusiv pe mine.
Putin dupa miezul noptii primesc un mesaj: "stii cat de aproape sunt?" Ne asezam la masa de joc...in virtual. El, cu toate cartile in mana, asteapta raspuns. Stiam unde e: doar la 120km distanta. Pe catifeaua neagra a noptii imi arunca prima carte: "Vin la tine acum". Era un as. Privesc nedumerita cartea, o intorc pe toate fetele si nu reusesc sa-mi ascund stupoarea. Un AS nu are nici o valoare singur. Ce puteam face? Cum era sa plec noaptea pe drum cu un AS in mana, fara sa stiu daca macar pot fi in stare sa fac o pereche? Imping incet cartea spre pachetul de carti. Refuz sa sper ca poate fi o mana castigatoare. Nu-s nascuta in zodia norocului. Pana sa ma dezmeticesc primesc a doua carte...o carte mica...de inima neagra: "Nu ma iubesti" Asta anula orice putere a asului. Stia ca nu era adevar. Mergea la intimidare.
Prin aburi de alcool si nebunie, privea furios spre miza care eram. Mi-ar fi dat 5 asi ...doar ca sa zic da....desi stiam ca asii se vor transforma in zori in lacrimi grele de neputinta.
"Intr-o ora la pod." Mi se parea riscant pt el, desi stiam ca joaca la cacialma. Nu puteam sa accept sa riste nebuneste pt ceva ce nu eram in stare sa dau. "Nu vreau sa pleci pe drum. Nu vreau sa te adun de prin santuri" .Jocul incepea sa se trasforme din unul tactic ...intr-un adevarat razboi.
"Nu insemn nimic pt tine"...
"Gandesti la nervi. Stii ca nu e asa"...
"Fugi cu mine?" Asta era deja al cincilea AS. Surpriza a fost atat de paralizanta incat nu mai indrazneam nici macar sa respir. Nu puteam sa inteleg cum el, care avea tot aurul din lume, isi dorea banutul coclit de arama care eram...."Iti bati joc. Nu ai face asta"....
"Jur! Acum o fac. Al tau 100%"....
"Nu poti fi al meu 100%. Vei privi mereu in urma...ca si mine"...
"Ma iei asa cum sunt sau cauti scuze? Fa-ti bagajul!"
Eram convinsa ca nimic nu e adevarat si ca in mana nu avea nici macar o chinta sparta. Probabil era altceva ce-l determina sa fie atat de incisiv. "De cine fugi?"l-am intrebat incercand sa castig timp ca sa-mi aranje cartile in mana. Nimic nu mi se lega. Era un haos in care pluteam si nu-mi gaseam un punct de sprijin. "Sufar...ma doare sufletul"...
"Nu stiu motivul"....
"TU" Am aruncat cartile pe masa...Nu mai puteam continua. Gheara din gat ma sufoca. "Unde vrei sa plecam?"....
"Oriunde...sa fim impreuna"...
"o zi?...doua?"....
"nu...for eternity".....
"Eternitate gasim doar la Belu in cimitir" Acum toti asii erau la el in mana...Eu doar zaceam inerta si neputincioasa. Imi doream sa fiu acolo, la pod...imi doream sa nu fi existat nimic inainte de momentul jocului. Si totusi nu ma puteam misca. Lanturi de trecut si de prezent imi rastigneau vointa.
"E timpul sa te decizi...Ne avem doar pe noi...Acum plec spre tine"...
"Ca sa-mi pun viata in mainile tale am nevoie de certitudinea ca si maine o sa gandesti la fel"...
"Ma ai pe mine...Te astept"...
"Nu mai pot continua...Nu vreau sa pleci asa pe drum"...
"Ma lovesti cand sunt jos....Ori esti cu totul a mea...ori...nu existi...jur asta!"
In momentul ala nici macar cutitul de bucatarie nu ar mai fi reusit sa-mi scoata din vena o picatura de sange. Secundele se dilatau hipnotic in nemurire...sau doar in moartea unui vis. Toate gandurile mi s-au facut ghem si s-au asezat de-a curmezisul in gat. Ochii nu mai vedeau nimic decat cuvintele care pluteau apos printre lacrimi.
El arunca in aer cartile intorcandu-mi spatele...."Intr-o buna zi o sa platesti!" Cartile coborau din aer ca un roi de fluturi albastri...mi se asezau pe piele...ca un sarut de adio.
Cineva a jucat poker si miza a fost sufletul meu....cine a castigat?...cine a pierdut"...Nu stiu...Stiu doar ca am ramas fara suflet.

Desi fragmentul e scris la persoana I, personajele sunt fictive...si nimic nu ma mai poate face sa cred ca ele vor exista vreodata.