Sa nu te-ndragostesti in luna mai... (partea a III-a)

(Veruca Salt- Somebody)
But when I'm asleep,I want somebody who will put their arms around
And kiss me tenderly...
Though things like this make you sick
In a case like this I'll get away with it...

(continuare)

Fluturii de noapte sunt atrasi de luminile puternice, inselatoare si uneori fatale ale lumii moderne. In cautarea sclipirii ei nu fac decat sa-si arda aripile si sa moara inutil pt un minut de incandescenta iubire a stralucirii efemere. Asemeni unui fluture, Arina se indrepta spre usa unui magazin din care navalea lumina alba, intepator de puternica, a neoanelor. Din vitrina, manechine cu zambet tamp o priveau nepasatoare, cu fetele lor inuman de lucioase…Pareau niste clowni care, departe de a fi veseli, pareau mai mult hidosi…Niste clowni….Cat de bine cunostea ea rolul asta…

Era hotarata sa cumpere ceva din magazinul ala…orice…apoi sa plece spre birou. Abia dupa ce intra se gandi ca ar trebui macar sa nu fie un magazin pt barbati. Intamplator nimerise intr-un magazin cu haine de dama. Zambi... Avea noroc: nimerise intr-un loc unde totul era de bun gust. Nu-i va fi greu sa aleaga ceva in graba.

Printre putinii oameni din magazin, privirea ei aluneca peste hainele din materiale fine, fara sa se poata opri asupra uneiea. Ocolea fiecare persoana aparuta in cale fara sa o priveasca, doar din instinctul singuratatii. Din pereti se auzea incet o muzica…sau doar i se parea… O muzica pe care nu o putea defini, dar totusi cunoscuta. Simtea o invaluire calda, care devenea din ce in ce mai stanjenitoare… si nu intelegea ce se intampla. Cineva ii taia calea. Incerca sa ocoleasca persoana fara sa-si ridice privirea spre ea. Ii vedea umbra, din ce in ce mai mare, din ce in ce mai aproape… Cu un gest brusc isi ridica ochii spre cel din fata ei. Ochii Arinei, prea mari si incercanati, ramasesera incremeniti. Privea chipul barbatului din fata ei si parca timpul trecea pe langa ea. Privirea lui metalica ii distrugea orice impuls de a trece mai departe. Il vedea pentru prima oara, desi isi vorbisera timp de doi ani. Ii era strain… si totusi atat de mult insemna acest om pt ea.

Tot ce mai putea sa simta in clipa aceia era doar spaima. Ii venea sa se prelinga pe pardoseala rece si sa dispara in crapaturile ei. Stia prea bine ca lui nu-i plac oamenii slabi de inger si scenele melodramatice… Si totusi nu era in stare sa faca ceva sa nu ma para o pisica lesinata.

Buzele ii erau reci, uscate si capatasera o nuanta violet. Stratul prea subtire de ruj roz-pal sidefat disparuse sub apasarea dureroasa a incisibilor ei. Doar o mica pata rubinie pe buza de jos trada durerea ascutita pe care o simtea. Curand deslusi pe cerul gurii gustul dulce-sarat al sangelui de pe buza. Mainile ii tremurau atat de vizibil incat si le duse instictiv la spate. Un gand tampit ii veni in minte: isi rupsese unghia de la inelarul cu verigheta cand inchisese portiere masinii , in parcarea magazinului. Isi implanta coltul unghiei rupte in podul palmei. Durerea fizica pe care incerca sa si-o provoace nu reusea sa umple golul din pantec in care se zbateau neputincios un roi de fluturi albastri. Respiratia devenise deja un efort prea mare. Tot ce-si mai dorea era sa poata ramane pe verticala. Toata frica i se oglindea in irisul ce capatase un luciu apos. Inima zvagnea la baza gatului, ca o pasare franta de un glonte ratacit. Nu ii era teama de el si nici de ce ar fi putut sa creada el despre ea... ii era teama doar de ce ar fi putut deveni ea...

Simti pe bratul ei stransoarea unei maini puternice. Arina avea oasele mainilor anormal de subriri. Puterea din mana barbatului putea sa-i franga mult prea usor antebratul. I se parea ca se desprinde de pamant si aluneca intr-o directie necunoscuta, trasa de o forta caruia nu putea sa i se opuna.

Se spune ca inaintea mortii muribundul retraieste in cateva secunde tot filmul vietii lui…de la inceputuri.

In mintea Arinei se amestecau ca intr-un caleidoscop, intr-un vartej ametitor, toate franturile din povestea dintre EL si EA. Trupul ei isi pierduse pt cateva momente puterea mintii….Gandul ei era departe, intr-o caverna a timpului trecut, pe care, desi o acoperise cu uitari inselatoare, o strabatea acum …cu toate suisurile si coborasurile, cu toate placerile si durerile pe care le simtise…mai mult decat real…Le simtise adanc…pana in ultimul ungher al sufletului ei pustiit…

Amintirile navaleau…

(pare rau, dar nu mai sunt in stare sa scriu)