Sa nu te-ndragostesti in luna mai ( partea a XI-a)

(Alchemy)

.....De multe ori, cand trebuie sa intalnim o persoana, ne napadesc complexele: ca parul nu e bine aranjat; ori ca machiajul nu e perfect; sau doar ca vrem sa ascundem un defect fizic real sau imaginar. Exista insa moment in viata cand alchimia dintre doua persoane anuleaza complet astfel de complexe.

......Arinei putin ii pasa acum de rimelul din gene atacat puternic de umezeala ochilor…putin ii pasa ca nu mai are de mult ruj pe buze…si asta nu pt ca avusese loc un transfer inevitabil de pe buzele ei pe ale lui, ci pt ca tot drumul si le muscase pana la sange. Acum usturau, dar nu avea timp sa le simta. Nici macar nu mai simtea nevoia sa-si arunce priviri furise in oglinda retrovizoare. Putin ii pasa de tot ceea ce insemna exteriorul sufletului ei.

.....Cele doua masini se oprira in acelasi timp. Il privea pe Mario cum coboara din masina vorbind la telefon. In clipa aia nu reusea sa-i gaseasca nici un defect. Ar fi vrut sa-l deteste pt ceva, sa-l faca mic si inutil in fata zbuciumului din ea. Portiera se deschise facand loc unei maini intinse:

- Inca nu stii daca vrei sa cobori?

Nu-i raspunse decat cu un rictus in coltul gurii. Cu geanta ei de voiaj in mana stanga ar fi putut destul de usor sa o ridice pe sus cu dreapta ca sa o miste din locul in care intepenise. Prefera totusi sa o prinda de mijloc si sa o impinga usor spre inainte. Se opri in fata usii asteptand sunetul cheii in yala. Privirea ei se opri pe placuta unde scria numele lui. Isi aminti o replica de demult : “numele meu o sa-l afli cand o sa-l citesti pe usa”…. Inutila placuta. Numele il stia demult.

-Amuzanta usa?......o privea cum zambeste si nu intelegea.

-“Numele o sa-l afli cand o sa-l citesti pe usa”.

- Mda…Macar am reusit sa te aduc pana la usa.

Trecu pragul fara sa se gandeasca ce urma sa se intample intre peretii aia. Ramase in mijlocul holului la fel de inutila ca o virgula intre subiect si predicat. Interiorul casei il cunostea mult prea bine, desi ar fi trebuit sa-i fie strain inca. Printr-o usa intredeschisa vedea verdele rece al unei canapele. Stia ca e sufrageria.

Mario isi infasura mana in parul ei tragandu-l usor inspre talie si obligand-o sa-si ridice fata spre el. Isi infipse privirea in ochii ei. Ii simtea respiratia pe buze. O adulmeca incet…ca pe o prada. Isi plimba incet limba peste gura ei intredeschisa. Arina ii prinse intre dinti buza de jos si musca cu toata puterea. El se trase inapoi surprins, ducand instictiv mana la gura. Ea se lipi cu spatele de zid, cu mainile la spate, cu ochii mari dansand intre ras si plans, asteptand ca un copil pedeapsa.

-De ce?...si omul, pe buna dreptatea, avea de ce sa fie nedumerit.

-De drag…..si zambetul ei cuminte si umerii ce se ridicau in semn de nevinovatie puteau dezarma o armata de mercenari. Crezi ca merit si eu un dus dupa 350 de km?

Mario ii arata cu mana usa baii.

- Gasesti acolo tot ce ai nevoie.

Arina se gandea ca e inutil sa inchida usa baii. Stia ca, mai devreme sau mai tarziu, va intra. Impinse usa fara sa mai priveasca in urma daca s-a inchis. Isi lasa incet hainele sa pice pe pardoseala, privind in oglinda la straina in ai carei ochi plutea cetos fericirea. Pasi peste marginea cazii ascunzadu-se sub ploaia de stropi. Apa i se prelingea pe trup in rauri indecise, serpi subtiri si transparenti care-i faceau carnea sa se infioare. Femeia isi plimba lufa prea mare si plina de spuma pe gatul subtire si alb, pe jgheabul dintre sani, pe pantecul in care dormea cuminte un roi de fluturi albastri. Stropii grei se ingemanau cu albul spumos si parfumat, alunecandu-i lenes pe coapse, pana la glezne. Cu ochii inchisi, ascultand doar sunetul apei, Arina tresari cand aripile moi ale unui prosop o invaluira. Mario o prinse in brate si o trecu peste marginea cazii ca pe un copil somnoros.

In semiumbra dormitorului ea recunoscu patul imens si negru pe care-l stia din noptile in care visau in doi, separati doar de spatiu…mult prea mult spatiu. Barbatul o aseza pe diagonal patului, desfacand-o incet din prosop. Era doar o naluca alba pe luciul satinat si intunecat al asternutului. Ochii lui ii ardeau pielea. Nici o felina nu suporta privirea intensa. Asa ca se rasuci si se ghemui spre marginea patului. Mario stranse din dinti si dadu dazaprobator din cap. Nu-i placea pentru ca nu se purta ca o femeie in toata firea. Se apleca deasupra ei si atinse rotunjimea umarului cu podul palmei. Dintr-un zvacnet Arina se intoarse si-si incolaci bratele in jurul grumazului lui. Cu setea unui desert intreg gura ei ii sorbea buzele, iar sanii si-i strivea cu toata puterea de pieptul lui. Coapsele lungi si usor aramite de soare primeau cuminti intre ele genunghiul lui. Doar un sarut lung ce intretaia respiratia era intre cele doua trupuri. Restul era tacere. Mainile lui coborau de pe umerii ei pe spate, lipindu-si-o si mai tare de trup. Apoi isi facu palma caus pe rotunzimea feselor…si mai departe…pe linia piciorului. Vroia sa se convinga ca este acolo…intreaga…si a lui. Nici o particula de aer nu mai incapea intre ei.

Mario isi desprise buzele de ale ei, coborand pe gat. Desena cu limba cercuri umede si moi pe pielea prea calda a femeii. Se opri o clipa la baza gatului adulmecandu-i parfumul. Apoi pleca mai departe, intr-o prima explorare voluptoasa. Simti curand gustul sanilor ei. Musca din ei ca dintr-un golden auriu. Limba lui lasa dare lucioase pe pantecul in care acum fluturii albastrii de bateau ca la Posada. Alpinismul buzelor lui pe muntele lui Venus o facu pe Arina sa-si inclesteze degetele in asternuturile matasoase.

(aici pot sa pun continuarea doar la cerere :) )

………………………………………………………………………………………………………………………

Tarziu, in noapte, doua trupuri vlaguite de prea multe nebunie voluptoasa, stateau nemiscate intr-o imbratisare amortita. Respiratia sacadata si rara a barbatului ii trada somnul profund. Arina avea ochii deschisi, cu privirea lipita de tavan. Isi amintea ca demult Mario ii povestea ca le chema un taxi femeilor cu care se culca si asta pt ca ii placea sa se trezeasca singur dimineata in pat. Ar fi putut sa-si caute geanta si cheile de la masina, dar nu cunostea orasul si nu-i placea sa umble noaptea pe strazi. Se desprinse incet din bratele lui si cobori din pat. Habar nu avea unde-i sunt hainele si geanta de voiaj. Langa pat gasi prosopul mare si foarte moale. Il apuca de un colt si-l tari dupa ea. Era goala si singura intr-o casa straina. Racoarea noptii o facu sa-si stranga bratele in jurul umerilor. Pasea incet si nesigur de-a lungul holului intunecat. In sufragerie se lovi de piciorul unui fotoliu. Se ghemui intre bratele lui primitoare, isi trase peste ea prosopul…si adormi.

In vis simti doua palme cum ii cuprind usor ovalul fetei. Cineva murmura: “Sa nu mai pleci niciodata de langa mine!!! Auzi ??? Sa nu mai pleci….” Doua brate o ridicau pe sus si o asezau pe luciul matasos al asternutului….invelind-o cu propriul lui trup.

(Night in White satin) ....